Amarantul – cereală sau pseudocereală?

Publicat în: Ce sa alegi!
La data: 2026-06-22

Amarantul este adesea așezat alături de orez, mei, ovăz sau alte cereale, mai ales pentru că se gătește și se utilizează într-un mod asemănător. Din punct de vedere botanic însă, amarantul nu este o cereală, ci o pseudocereală.

Semințele sale foarte mici pot fi fierte, expandate sau măcinate și sunt utilizate într-o varietate mare de produse, de la terciuri și amestecuri pentru micul dejun până la pâine, produse de panificație și rețete fără gluten.

De ce amarantul nu este o cereală?

Cerealele propriu-zise provin din plante care aparțin familiei botanice Poaceae, familia gramineelor. Grâul, secara, orzul, ovăzul, orezul, porumbul și meiul fac parte din această categorie.

Amarantul aparține unei alte familii botanice, Amaranthaceae. Din acest motiv, chiar dacă semințele sale sunt folosite în bucătărie într-un mod asemănător cerealelor, clasificarea sa este diferită.

Ce înseamnă pseudocereală?

Termenul „pseudocereală” este folosit pentru plante care nu sunt cereale din punct de vedere botanic, dar ale căror semințe sunt utilizate alimentar într-un mod asemănător boabelor de cereale.

În aceeași categorie întâlnim și quinoa și hrișca.

„Pseudo” nu înseamnă că alimentul este artificial sau o imitație. Termenul indică pur și simplu diferența de clasificare botanică.

De unde provine amarantul?

Amarantul are o istorie foarte veche, fiind cultivat de mii de ani în America Centrală și de Sud. Diferite specii de Amaranthus au reprezentat surse importante de hrană pentru populațiile precolumbiene.

În prezent, amarantul este cultivat în mai multe regiuni ale lumii, iar semințele sale sunt apreciate pentru versatilitatea lor culinară.

Cum arată și ce gust are amarantul?

Semințele de amarant sunt foarte mici și rotunde, considerabil mai mici decât boabele de orez sau grâu.

După preparare capătă o consistență moale, ușor cremoasă, iar gustul este discret, cu note ușor de nucă și cereale.

Tocmai această aromă relativ neutră permite utilizarea sa atât în preparate dulci, cât și în cele sărate.

Amarantul conține gluten?

Amarantul este în mod natural fără gluten, deoarece nu aparține cerealelor care conțin gluten.

Această caracteristică îl face un ingredient întâlnit frecvent în produse fără gluten, alături de orez, porumb, hrișcă, quinoa sau mei.

Trebuie însă făcută diferența între un ingredient natural fără gluten și un produs finit etichetat „fără gluten”. În cazul produselor procesate, trebuie luat în considerare și riscul contaminării încrucișate, motiv pentru care persoanele care trebuie să evite strict glutenul ar trebui să urmărească mențiunile de pe ambalaj.

Cum poate fi folosit amarantul?

Una dintre particularitățile amarantului este faptul că aceeași sămânță poate fi utilizată în forme foarte diferite.

Amarant fiert

Semințele pot fi fierte în apă sau băuturi vegetale. Prin fierbere se obține o consistență moale, potrivită pentru terciuri, garnituri, supe sau diferite preparate cu legume.

Amarant expandat

Semințele pot fi expandate prin încălzire, într-un mod asemănător floricelelor de porumb, dar la dimensiuni mult mai mici.

Amarantul expandat poate fi întâlnit în musli, granola, batoane, ciocolată sau diferite amestecuri pentru micul dejun.

Făină de amarant

Prin măcinarea semințelor se obține făina de amarant. Aceasta poate fi combinată cu alte făinuri pentru pâine, biscuiți, clătite și alte produse de panificație, inclusiv în rețete fără gluten.

Amarantul și quinoa sunt același lucru?

Nu. Ambele sunt pseudocereale și ambele sunt natural fără gluten, însă provin din plante diferite.

Semințele de amarant sunt în general mai mici decât cele de quinoa, iar textura după preparare este diferită. Quinoa își păstrează mai bine forma individuală a semințelor, în timp ce amarantul tinde să capete o consistență mai legată și mai cremoasă.

Prin urmare, cele două ingrediente pot avea utilizări asemănătoare, dar nu sunt identice.

Ce înseamnă alegerea amarantului BIO?

În cazul amarantului BIO, diferența nu constă în faptul că avem o altă specie de amarant, ci în modul în care planta este cultivată, materia primă este controlată și produsul este procesat.

Regulile agriculturii ecologice din Uniunea Europeană interzic utilizarea organismelor modificate genetic (OMG) și limitează strict utilizarea pesticidelor și a altor substanțe, fiind permise numai cele autorizate pentru agricultura ecologică.

În cazul produselor procesate BIO există, de asemenea, o listă mult mai restrictivă de aditivi și auxiliari tehnologici autorizați. Este mai corect să vorbim despre utilizarea limitată a „E-urilor”, nu despre absența lor absolută, deoarece anumiți aditivi sunt permiși și în produsele ecologice.

Astfel, alegerea unui amarant certificat BIO oferă garanții suplimentare privind modul de producție, interdicția OMG și utilizarea mai restrictivă a pesticidelor și aditivilor, criterii care contribuie la obținerea unei materii prime atent controlate și a unui produs realizat după standarde ecologice stricte.

Amarantul – mic ca dimensiune, foarte versatil în bucătărie

Deși este deseori prezentat alături de cereale, amarantul este o pseudocereală. Diferența este în primul rând botanică, în timp ce utilizarea sa culinară îl apropie foarte mult de cerealele clasice.

Poate fi consumat fiert, expandat sau sub formă de făină și poate fi integrat atât în preparate dulci, cât și sărate. Fiind natural fără gluten, este totodată un ingredient interesant pentru numeroase produse și rețete concepute fără cereale care conțin gluten.

**Pentru informațiile exacte despre ingrediente, valori nutriționale, alergeni, origine și modul de preparare trebuie consultate informațiile aferente produsului respectiv.