Publicat în: Sfaturi bio
La data: 2024-08-20

Hrișca preferă un sol nisipos și sărac în conținutul de calcar. Fiind o specie iubitoare de căldură, temperatura solului trebuie să fie de minim 10 grade Celsius, motiv pentru care hrișca nu poate fi semănantă doar după jumătatea lunii mai. Fructele sunt copate în 10 -12 săptămâni, fructele prezentând o coajă dură. Un lucru interesant la această plantă este că florile apar concomitent cu fructele. De cele mai multe ori este foarte greu ca agticultorii să indentifice moementul optim de recoltare., în special când o bună parte a fructelor sunt copate, însă nu sunt căzute.

Această pseudocereală  nu prezintă cerințe speciale pentru cultivarea și poate fi prezentă în mai multe locații, ea fiind adaptabilă și în solurile sărace. Datorită structurii sale rădăcina de la hrișcă ajunge în profunzimea solului und poate lega azotul, reușind să facă solul mult mai roditor. Deci hrișca nu este foarte pretențioasă, aceasta este plantată foarte rar pe un areal mai mare. În  general pentru agricultori este important să poată anticipa nivelul de recolată, fapt ce exclude cultivarea pe soluri nisipoase și uscate, în luniile cu temperaturi crescute.

Hrișca pe care o folosim la Spielberger are ca țară de origine Polonia și provine de la partenerii noștri din Asociația de Agricultură Juchowo. În cadrul acestei asociați particpă toți locuitorii satuluui, bazele pentru acest model de agricultură ecologică Demter fiind pusă de către familia Dutschke-Schweizer, după un model preluat în călătoria lor din Cehia.

Boabele de hrișcă au o formă triunghiulară și sunt protejate la exterior de o coajă dură. Această coajă are un gust neplăcut și trebuie îndepărtată înainte de consum, proces ce poate fi realizat doar la anumite mori specializate în așa ceva. Cu toate acestea bobul își păstrează conținutul bogat în minerale datorită unei pelicule subțiri. În timpul procesului de decojire multe boabe se sfărâmă, boabe ce ulterior sunt prelucrate pentru obținerea făinii.

Valori nutriționale
Hrișca conține 10% propteine, cu o strutcruă asigurată de aminoacizi majoritari, ci anume lisină, arginină și triptofan. Hrișca mai este bogată și în potasiu, calciu, sodiu și în vitaminele B, B1 și B2, dar și în seleniu. Conținul de grăsimi este doar de 1,7% dintre care mai mult de jumătate sunt acizi nesaturați.

 Prelucrarea boabelor de hrișcă și utilitatea acestora.

Boabele de hrișcă au o formă triunghiulară și sunt protejate la exterior de o coajă dură. Această coajă are un gust neplăcut și trebuie îndepărtată înainte de consum, proces ce poate fi realizat doar la anumite mori specializate în așa ceva. Cu toate acestea bobul își păstrează conținutul bogat în minerale datorită unei pelicule subțiri. În timpul procesului de decojire multe boabe se sfărâmă, boabe ce ulterior sunt prelucrate pentru obținerea făinii.

Hrișca poate să fie un ingredient crocant și ideal într-o porție de musli. Cel mai bun este dacă o prăjiți pentru scurt timp înainte. Nu este nevoie de unsoare topită la prăjre. O puteți fierbe și s-o încorporați într-o salată sau puteți obține garnitură sănătoasă. Deoarece ce nu conține gluten, făina de hrișcă nu poate fi folosită mereu singură la obținerea produselor de patiserie. Însă există anumite preparate unde se poate folosi făina de hrișcă. Unele dintre acestea sunt celebrele blinis (clătite) din Rusia sau celebra galette bretone, o clătită, din făină de hrișcă, cu umplutură sau clătitele de hrișcă din America. În bucătărie de cele mai multe ori se folosește de obicei un amestec de făină ( făină d eorez, făină de porumb, mei, hriscă și agent de întărire ( de exemplu făina de roșcove). La obținerea produselor de patiserie plate cum ar fi clătitele se poate folosi doar făina de hrișcă.