Publicat în: Stiri din bio
La data: 2024-08-27

Fiind un tip original de cereală ancestrală, neobținută prin încrușișare, odată cu creșterea cerinței tot mai mari pentru pproduse cu proviniență din agricultură ecologică, acest sortiment a început să fie redescoperit. Până în Evul Mediu a fost cea mai importantă specie de cereală cultivată, mai ales în sectorul de panificație. Odată cu industrializarea intensă și cu apariția îngrășămintelor chimice, aceste culturi au început să dispară. Explicația este una foarte simplă, spelta se comportă altfel la adaosul de îngrășăminte pe bază de azot, astfel încât creșterea nivelului de producție era minim semnificativ. Spre deosebire de agricultura convențională, proprietățile acestei plante sunt apreciate și exploatate cu precădere în agricultura ecologică. Pe lângă faptul că are un gust plăcut de nuci, un alt avantaj este ca aceast tip de cereală poate fi cultivat în zonele cu o altitudine mare. Boabele de cereale sunt protejate de un strat dur la exterior, astfel încât sunt cu mult mai puțin expuse infestării micotice.

• Sortimente de spelta

 Pentru cei care cunosc și folosesc spelta, cele mai vechi soiuri de spelta sunt spelta cu boabe roșii Oberkulmer și Ostro. În viziunea Ascoiației Elvețiene pentru Spelta, aceste două sortimente au consacrat denumirea de ” spelta ancestrală”. Pe lângă aceste 2 tipuri se cunosc și alte sortimente. Toate aceste sortimente ancestrale au foat cultivate până în anii 1930, iar de atunci s-a renunțat la cultivarea acestora pe scală larga. În ziua de astăzi aceste sortimente sunt dezavantajete de schimbările din mediul înconjurător. 

Peter Kunz, membru al Asociației Elvețiene de Agricultură Ecologică a Cerealelor, atrage atenția asupra faptului că dacă spelta nu va fi cultivată în viitor pentru putea crește abundența specifică a acesteia, această specie mai devreme sau mai târziu va dispărea. De aceea Peter Kunz împreună cu Cathrin Cuendet au început să cerceteze procesul de cultivare și de creștere a speltei, încă din anul 1980. De atunci acestia au reușit să cultiveze unele tipuri de spleta ancestrală, unele dintre ele obținând permisiunea de cultivare în masă. Regula de bază este ca soiurile cultivate să se poate adapte la condițile specifice fiecărui regiuni în care se regăsește. Spre deosebire de agricultura ecologică, în agricultura convențională nu se aplică regula unui singur sortiment și o gamă întreagă de sortimente sunt cultivate în mai multe regiuni. Acesta este evluată în funcție de nivelul de recolta și de diverse teste de gătire și de coacere. În cadrul activității de cultivare, specialiștii iau în considerare mai mulți factori ce pot influența dezvoltarea acestor sortimente, printre care nivelul de stabilitate, predispoziția la infestare și la boli, nivelul de calitate de coacere, gustul dar și toleranța sortimentului de spelta.

• Importanța și valoarea nutrițională. Hildegrad von Bingen și spelta.

Încă din secolul XII spelta este cunoscută ca fiind tip de cereală plină de benificii și extrem de sănătoasă. Acestă cereală este legată și de unele consemnări semnate de Hildegrad vin Bingen, monahie catolică cu nenumeroase contribuții și realizări în monofonie, beatifificată la Vatican de către Papa Benedict XVI, ea descria această cereală ca fiind ” cea mai buna cereală, cu un bob plin, puternic și mai ușor de tolerat decât orice alt soi de cereale [...].Sulfletul omului se umple de bucurie. […]. Și indiferent în orice formă este mâncată, fie în pâine, fie sub altă formă, spleta are un gust bun  și este deosebit de dulce”. Pe lângă un conținut mare de fibre și de urme elemente nutriționale, aceste cereale se desoebesc printr-un complex de glucide și proteine deosebite de prețioase.

Tot mai mulți oameni nu tolerează grâul și găsesc în spelta o alternativă, însă această alternativă nu este indicată și pentru cei care suferă de boala celiacă, deaorece spelta conține, la fel ca grâul, gluten. Astfel de intoleranțe precum cea cauzată de către boala celiacă este greu de diagnosticat prin investigați medicale. De câțiva ani au început să se raporteze mai multe cazuri de intoleranță și la spelta. O explicație plauzibilă, în viziunea experților pentru aceasta amploare a cazurilor, este încruțișarea speltei cu grâu. Cultivatorii de cereale sunt conștienți de faptul că, din punct de vedere molecular și genetic, aceste cereale se pot deosebi cu greu una de cealaltă. Chiar și tipurile de spelta care azi sunt considerate ancestrale, s-au obținut acum mai bine de 100 de ani, tot prin încrușișarea speltei cu grâul, însă nu s-a observat vreo creștere la intoleranță. Dacă cele doua cereale sunt plantate pe areale relativ învecinate, se poate întâmpla să aibă loc o așa zisă încrușișare spontană. Specialiștii din domeniul agriculturii sunt de părere că ascendența cazurilor de intoleranță la spelta,se datorează tocmai datorită încrușișării între cele doua specii. În agricultura convențională,din ultimii 25 de ani, spelta a început să devină din ce în ce mai importantă. De atunci începând cele mai mari companii s-au străduit să cultive soiuri de semințe cu o stabilitate mai mare și cu un timp de dezvoltare mai scurt. De asemenea în agricultura convențională se folosește diferiți agenți de creștere pentru a scurta perioada de dezvolatre.

Principalele obiective ale agriculturii ecologice este de-a obține cereale cu toate proprietățile și cu un gust cât mai intens și original de spelta. În urma cercetărilor ce au foat întreprinse până în acest moment s-a demonstrat faptul că soiurile de spelta ce provin din agricultură sunt mai ușor de tolerat decțt tipurile ancestrale. Deoarece spelta are acealeași proprietăți de coacere ca și grâul, puteți folosi spelta în orice rețetă a unui preparat în care este  grâul este ingredient principal. Dacă preparați un aluat de spelta cu drojdie este important ca  timpul de dospire să fie respectat întocmai.